Casa bantuita (scrisa de Shirley Jackson) e o carte pe care am pus-o in cosul de cumparaturi pentru ca recenzia a fost suficient de convingatoare. Dar nu a fost singura „casa” cumparata in transa respectiva, pentru ca atunci am cumparat si Casa stramba, un roman politist scris de Agatha Christie. Mie mi s-a parut amuzant sa pot glumi legat de faptul ca sunt singurele case pe care mi le permit. Dincolo de gluma, insa, e un roman de groaza, pe care l-am cumparat pentru ca voiam sa diversific lectura.
Am citit Casa bantuita spre final (comandasem sapte carti) pentru ca am considerat ca e nevoie de un pic de curaj sa citesti o carte horror. Si chiar asa si e.
Mi s-a parut o carte foarte bine scrisa pana m-am apropiat de finalul ei. Desi am citit-o ziua, parca usile casei mele scartaiau altfel… deci presupun ca si-a atins scopul.
E o carte care se citeste usor (eu am citit-o in cateva ore), bine scrisa, care te atrage, iti starneste curiozitatea si te tine in priza. Doar ca, pe masura ce ma apropiam de final, imi dadeam seama ca nu mai sunt suficiente pagini in care povestea sa se incheie in mod coerent. Si asa a si fost.
Sunt multe informatii pe care le aflam in carte si pentru care asteptam continuitate sau explicatii, dar care nu apar niciodata. Sunt patru personaje principale, care vor locui pentru cateva zile in casa bantuita: doctorul Montague, un savant care cauta dovezi legate de fenomenele supranaturale, Luke, un reprezentant al familiei care detine casa respectiva, Theodora, o tanara despre care am aflat doar ca isi spune pe un singur nume si e asistenta savantului, si Eleanor, o tanara fragila, despre care se crede ca a trait o experienta paranormala in copilarie.
Cei patru nu se cunosc, asta desi Theodora este prezentata ca fiind „asistenta draguta si sensibila” a doctorului Montague. Probabil proaspat angajata, care, insa, nu pare sa il ajute pe savant cu nimic mai mult decat o fac ceilalti invitati ai sai.
Luke e prezentat ca un tanar care se ocupa cu hotii, oricum nu pare ca e o persoana pe care te poti baza sau asta e impresia lasata. Totusi, pe parcursul cartii, descrierea nu se sustine si se dovedeste a fi un tanar politicos si dragut, gata sa ajute.
Tot in carte se mentioneaza ca doctorul a trimis mai multora invitatia de a participa la experienta casei bantuite, insa au acceptat doar doua persoane si un reprezentant al familiei care detine casa. Inteleg ca e vorba despre Eleanor si Theodora, insa Theo era greu sa nu accepte, fiind asistenta savantului. In fine, e un aspect care nu mi s-a parut important.
Despre Eleanor se spune ca e o tanara cu un trecut intunecat, insa nu ni se da nicio explicatie. Ce aflam este ca in ultimii 11 ani a avut grija de mama ei, dar nu apare nimic sa sustina trecutul intunecat.
Evenimentele paranormale apar doar pe la jumatatea cartii si, desi in casa apar si sotia si un prieten al savantului, ei nu vor fi martori la niciunul dintre aceste evenimente. Poate casa stia ca ei nu au fost primii pe lista de invitati ai savantului. Sau poate casei ii placeau tinerii. Glumesc, insa e o alta situatie pe care cartea nu o explica.
Eleanor pare sa fie cel mai afectata de experientele paranormale, iar numele ei apare legat de acestea in mai multe randuri. In plus, actiunea e prezentata dintr-o perspectiva care ne duce cu gandul ca ea e, de fapt, personajul principal, prin urmare, tot ceea ce se intampla la final nu are sens. Si pentru ca mintea mereu da un sens unei povesti, mi-am imaginat ca Eleanor a ajuns la un ospiciu din cauza personalitatii multiple si ceea ce se intampla in casa bantuita e, de fapt, in mintea ei. De altfel, la un moment dat chiar ea spune ca cei trei parteneri de experiment ar putea sa fie doar in mintea ei. Se pare ca am gresit.
Totusi, e ciudat cum savantul observa ca fata e bantuita de casa si, vrand sa o salveze, o trimite departe… singura… neinsotita. Pana la urma, ce i se poate intampla unei fete singure, care pare ca a luat-o razna si nu mai are mintea deloc lipede? Asa ca a trimis-o frumusel acasa, cu masina proprie pe care domnisoara o conducea. Desi ar fi fost cine sa o insoteasca, savantul a insistat ca tanara trebuie sa plece cat mai repede, singura. Si tanara a intrat in primul copac intalnit pe drum. The end.
Daca vi se pare ca nu ati inteles nimic, nici nu trebuie. Curioasa cum inteleg altii finalul, am cautat pe internet si am gasit aceeasi consternare… finalul e ca nuca in perete si povestea pare neincheiata.
Asa ca mi-am imaginat din nou ca autoarea, somata de agent sa predea cat mai repede manuscrisul, a incheat rapid romanul fara sa mai tina cont ca finalul nu e final, ca a inceput povesti pe care nu le-a continuat sau ca a adus informatii care fie nu s-au confirmat, fie nu au mai avut nicio valoare pe parcurs.
Totusi, mi-a placut sa citesc cartea… pana la un punct. Cred ca e o carte bine scrisa si avea potential sa devina un roman foarte bun, daca ar fi fost scris pana la capat. As spune ca romanul Casa bantuita e un roman cu potential, insa neterminat.
